Întâlnire la ceas de taină în Joia Mare

Viața parohiei Aprilie 18, 2015

În după-amiaza zilei de 9 aprilie 2015, în Joia Mare a Săptămânii Patimilor, parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești a primit o vizită specială din partea persoanelor private de libertate de la Penitenciarului de Minori și Tineri din Bacău. Alături de tinerele deținute au participat și comisar-șef Dîrțu Sorin, Directorul Penitenciarului de Minori și Tineri din Bacău, subcomisar Geanina Ștefan, director adjunct intervenție psihosocială în cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri din Bacău și părintele Adrian Bârgu, preot capelant în cadrul aceleiași instituții. Părintele paroh Petru Munteanu a stat de vorbă cu grupul băcăuan, le-a oferit sfaturi specifice acestei perioade, iar la finalul întâlnirii s-au oferit daruri.

În Sfânta şi Marea zi de Joi se comemorează câteva evenimente extrem de importante din istoria mântuirii: spălarea picioarelor Apostolilor de către Domnul Hristos, Cina cea de Taină, adică instituirea Sfintei Euharistii, rugăciunea cea mai presus de fire a Mântuitorului Iisus Hristos şi vânzarea Lui. La biserici, de dimineaţă se citesc Ceasurile al treilea, al şaselea şi al nouălea, Obedniţa şi apoi se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. Seara, se săvârșește slujba Deniei celor 12 Evanghelii. În această zi specială, biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești a fost gazda unei întâlniri de suflet cu persoanele de la Penitenciarul din Bacău. În debutul întâlnirii, a fost rostită poezia „Ștergarul” a lui Costache Ioanid, după care a urmat cuvântul de învățătură rostit de părintele paroh.

„Ne pregătim în aceste zile pentru marea bucurie a creștinătății, a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, pe care ne dorim să o simțim cât mai intens. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu este prezent peste tot, iar atunci când simțim prezența Lui, ne simțim răspunzători pentru că noi putem face un mic rai oriunde ne aflăm. Se spune despre un părinte de la Sibiu, care a suferit în temniță în perioada comunistă, că atunci când se ruga, răspândea o mireasmă în celulă și dispărea agresiune , iar deținuții nu se mai certau între ei. Roadele rugăciunii sunt roadele păcii, descoperite mai ales în rugăciunea unuia pentru altuia. Într-o pildă se spune că atunci când era un anume călugăr de rând la supravegheat lucrătorii, construcția chiliilor mergea mult mai bine și mai rapid. Întrebat dacă face ceva special, călugărul a spus că vorbește cu fiecare muncitor, îi află bucuriile și necazurile, și apoi se roagă pentru fiecare. Așadar, putem lua rugăciunea cu noi oriunde pentru că Dumnezeu Se descoperă în rugăciune. Îmi aduc aminte de cartea „Jurnalul Fericirii”, scrisă de cineva care a fost în temniță și L-a descoperit pe Dumnezeu acolo. În loc să scrie un jurnal despre închisoare, a scris un jurnal despre fericire, înțelegând că Dumnzeu este peste tot. Vă dorim o săptămână liniștită și împăcată, în care să fiți împreună cu Hristos și să trăiți cât mai autentic Învierea Lui”, a declarat părintele Petru Munteanu.

În continuare, părintele paroh a prezentat istoria construirii bisericii „Sfinții Voievozi”, a adresat câteva îndemnuri pentru perioada ce urmează și i-a încredințat că Dumnezeu are un plan pentru fiecare persoană în parte. A urmat apoi rostirea în comun a rugăciunii Tatăl nostru, rugăciune care îi unește pe toți în același Duh, după care părintele Petru Munteanu a împărțit celor prezenți flori și coșuri decorative cu specific pascal.

În final, conducătorul spiritual al tinerelor private de libertate de la Penitenciarul din Bacău, a adresat câteva cuvinte de mulțumire și recunoștință: „Această ieșire este binevenită pentru noi toți, mai ales în perioada acestei mari sărbători, iar faptul că ne aflăm la Săvinești de aduce o mulțumire deplină. Ne-am bucurat și de cuvintele rostite, mai ales că atunci când este împărtășită experiența de viață, folosul este mult mai mare. Ne dorim ca așa cum ne-am regăsit cu toții aici, în biserică, să ne întâlnim și în Împărăția Cerurilor”, a declarat părintele Adrian Bârgu, preot capelant la Penitenciaul Bacău.

Vorbind despre vizita la parohia „Sfinții Voievozi”, câteva tinere private de libertate au subliniat importanța morală și educativă a acestei întâlniri desfășurată în preajma sărbătorii Învierii. „Astăzi la Săvinești ne-am relaxat, ne-am luminat, ne-am încărcat cu energie pozitivă și am primit putere pentru a merge mai departe. Încercăm să împărtășim cu ceilalți Învierea Domnului și să renaștem și noi cu prilejul acestei sfinte sărbători”, a declarat o tânără deținută.  „Pentru mine este prima ieșire în comunitate și nu există cuvinte pentru a exprima ceea ce simt acum. E un sentiment de liniște sufletească, de lumină pătrunzătoare. Paștele îl voi petrece alături de colege, cu gândul la familie și la copii, care mă așteaptă acasă”, a afirmat vizibil emoționată o altă doamnă aflată în detenție.

Mihai Parfeni

***

Ștergarul

de Costache Ioanid

La cina cea de Paşte, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Iisus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?

O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
— Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Dar tu? Tu cel mai tânăr? — Eu stau lângă Stăpân...
— Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
— Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul  între ei?
— Dar tu ce ţii doar punga? — Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns...
— Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
— Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială...
— Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor
să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.

De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum — a câta oară? — Se-aşază iar Iisus
să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?...
Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!

Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în taină se preling,
sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
cât cratiţa, toporul şi roata la fântână.
ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
— Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân...
— Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
— Chiar eu? — Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina,
încet — a câta oară? — Se-apleacă iar Iisus
şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus.
Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Iisus iar Se-njugă,
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Iisus vă spală iarăşi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!...

Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!